Ori conturăm viitorul ori, îi permitem să ne ia prin surprindere //după 30 de ani, încotro? (II)

Ori conturăm viitorul ori îi permitem să ne ia prin surprindere (II)

Cât de îndrăzneț și curajos ar fi să începem să ne gândim la viitor în forme inimaginabile? Adică în forme ce nu țin de fapt de o reciclare sau repoziționare a situațiilor curente, a realității imediate trecute, sau a prezentului creat prin repetarea acțiunilor deja săvârșite?

Filmul, operele audiovizuale au o putere de a influența segmente din societate. În fond și la urma urmei, artiștii sunt cei care au capacitatea de a spune adevărul despre realitățile societății în care trăim. Restul, noi, trăim în reflecții și imagini proiectate. 

Cu cât aceste imagini au o relevanță și un impact din ce în ce mai puternic asupra societății cu atât devine mai important să ne gândim la viitorul creatorilor și mai ales la viitorul posibilității lor de a produce conținut în niște limite flexibile și nu “ghidate” sau care de fapt s[ constrângă.

Vedem viitorul probabil prin prisma a trei perspective: posibilități, probabilități și certitudini. Iar mai departe, impactul unor evenimente ce se vor întâmpla prin prisma probabilității întâmplării, momentul când ar putea avea loc și severitatea/intensitatea impactului. 

În ultimii ani, am tot făcut parte din grupuri de lucru, am organizat întâlniri de tip think tank, și de fiecare dată simt că ne lovim de același zid: imposibilitatea de a accepta un element disruptiv în ecosistemul nostru, respingerea a orice ar putea modifica status-quoul și în final, cel mult, încercarea includerii “noului” sau “posibiliului” doar într-una din căsuțele deja existente. Un fel de patul lui Procust pentru tot ce ar putea schimba realitatea cu care ne-am obișnuit, sau reconoscibilă. 

Foarte mulți dintre noi nu mai reușim să vedem viitorul ca pe ceva ce putem pozitiv contura prin alegeri și acțiuni informate, ci mai curând ca pe o amenințare continuă și mai ales iminentă.

Și totuși, istoria ne arată clar existența ciclurilor, existența elementului revoluționar, fie că vorbim despre apariția sunetului, a filmului color, a televiziunii, dvd-ului și tot așa. 

Dacă ne-ar preocupa mai mult să punem întrebări? Cât mai multe întrebări? În loc să căutăm raspunsuri în ceea ce cunoaștem deja?

Viitorul ori ne ia prin surprindere, ori îl creăm, îl conturăm noi, sau dacă nu, măcar vom putea fi fi în alertă.

O viziune, un viitor dorit, o foaie de parcurs către această destinație. 

După 30 de ani, vine momentul proiectării arhitecturii următorilor zeci de ani.

Fără idealism și curajul de a lăsa în urmă o ogradă bătătorită nu cred că se poate.

Back to Top